"Greu este sa fii bun". A¿a suna verdictul unui filozof presocratic la care ma încruntam abitir pe la 20 de ani. Acum, la 60, dupa ce am înväat de la aceiäi în¿elep¿i ca "töi oamenii sunt rai", dar ca "nu trebuie sa-i judeci", nu ma mai grabesc cu încruntarea. Doar zâmbesc püin ofilit, în dulce resemnare.
Cu un astfel de zâmbet - trist, admirativ, îngaduitor ¿i compatimitor totodata - trebuie întâmpinat (¿i fara îndoiala iertat) Tomas H., personajul axial din romanul Cameliei Cavadia. Destinat fericirii, dar e¿uat lamentabil. Vinovat inocent ¿i egofil culpabil. ¿i totüi înseninat, dureros de triumfator în final, dupa ce altruismul învinge mizantropia, iar daruirea de sine absolva vinoväia. În fond, ce ar fi vina fara ispäire?
Un roman despre povara fericirii (chiar äa!) ¿i chinul permanent al demonicului de a surpa - prin patologia patimii oarbe - iubirea curata, armonia conjugala, farmecul divin al copilariei ¿i nobila condi¿ie de parinte.
Un debut surprinzator prin precizia arhitecturii narative ¿i siguran¿a rotirii caruselului cu multe ¿i subtile reläii psihologice. În plus, îmbucurator prin op¿iunea preponderent morala, într-o vreme dominata de anarhie, relativism ¿i etica în raspar. - Dan C. Mihailescu
¿"De când ma ¿tiu am vrut sa devin scriitoare. PR de meserie, am scris pove¿tile altora, dar mi-am dat seama ca am înauntrul meu propriile pove¿ti care äteapta sa le dau viäa. Tot ceea ce am facut pîna acum a roit în jurul cuvintelor. Prin prisma meseriei mele, am scris sute de comunicate, am luat zeci de interviuri, m-am trezit cu zeci de fraze construite-n cap ¿i am adormit cu altele bâzâindu-mi în ureche. Am hotarât ca e timpul sa-mi urmez visul ¿i sa devin ceea ce m-am sim¿it mereu." - Camelia Cavadia
